Dimineți fără soare, dar cu voie bună

Grădina Japoneză – Parcul Herăstrău

Gradina Japoneză

Fotografia care m-a inspirat să revad grădina japoneză. Realizată în parcul Herăstrău de Silviu Pal.

Totul a început acum un an, când un prieten bun mi-a spus că trebuie musai să merg să văd Grădina Japoneză din parcul Herăstrău. Am toată încrederea în intențiile lui bune și în gustul lui pentru frumos. Așa că într-o zi de aprilie, mă regăseam sub o ploaie de petale roz în frumoasă grădină din Herăstrău. Am fost așa încântată de priveliște, mai ales că vedeam peste tot fotografii cu minunații cireși din Japonia și îmi doream să descopăr asemenea splendoare. Cine ar fi crezut că o părticică mică, infimă, de Japonie a răsărit chiar în Herăstrăul nostru bucureștean? Mi-am promis să revin. Zis și făcut!

Anul acesta m-am documentat din vreme, am întrebat pe amicul meu când e sezonul cireșilor japonezi și am aflat că ar fi între 5 și 15 aprilie, cu ușoare variații în funcție de vreme. Cum au dat razele de soare și aprilie și-a trâmbițat sosirea m-am înființat și eu la porțile grădinii. Am prins mai întâi sezonul cireșilor noștri, autohtoni, m-am plimbat pe sub ramurile lor bogate de flori. Dar adevăratul spectacol urma să înceapă.

Drumul spre grădina cu cireși

În dimineața aceasta am setat alarma devreme, dar am amânat-o nefiind prea inspirată de cerul cenușiu, doar cu câteva urme fine de culoare. Lentoarea din mișcări și lipsa vitaminei D de pe cer aproape că m-au făcut să renunț la ideea de a vedea grădina într-o zi mohorâtă. Dar mi-am zis: ACUM e momentul, apoi vin sărbătorile pascale și până să mă fi dezmeticit, copacii își vor fi scuturat podoaba bogată de roz discret.

cires_micAm coborât la stația de metrou Aviatorilor și am tăiat-o prin parc, pe aleile solitare la acele ore matinale, doar cu mirosul ierbii proaspăt tunse în nări, zumzetul continuu al mașinilor din trafic pe fundal, m-am cufundat în verdele crud, pe lângă copacii ce străjuiau falnic potecile. În Herăstrău copacii sunt înalți, mai înalți ca în Cișmigiu, și mereu am impresia că ma aflu într-o pădure, la marginea orașului. După 5 minute de mers alert pănă la Arcul de Triumf, am pornit-o la dreapta în dreptul locului de joacă pentru câini, gol la acea oră. Se auzea muzica pădurii, triluri neîncetate de păsări, în diferite tonalități. La prima răscruce, am făcut dreapta, în fața statuii lui Mark Twain și, de acolo, într-o secundă, m-am regăsit în fața porților Raiului. Ei…poate sunt eu o visătoare și puțin exaltată de la bucuria simțită, dar grădina este încântătoare. O potecă te duce până la culoarul de copaci înfloriți, treci peste un podeț mic, hop-hop și te trezești înconjurat de flori.

Flori de cireș

Cireșii nu sunt foarte înalți, cu trunchiuri mici, care se ramifică într-o coroană bogată, plină de flori roz, încât ai senzația că ești invitat să muști dintr-o mare vată de zahăr. Floarea aceasta de cireș e diferita de cea normală cu miezul plin de firicele și 6-7 petale dispuse circular. Aceasta pare ciufulită, de parcă cel ce a creat-o a încercat mai multe rânduri de petale, nu s-ar fi hotărât asupra unui set și le-a suprapus pe toate. Ce a ieșit este o minunăție! O serie de fustițe roz și delicate cu o textură fină, pufoasă, așezate în mare grabă una peste alta. De parcă nu ar fi fost de ajuns, ele cresc în ciorchine și formează imaginea unor bulgărași roz foarte mulți, strânși laolaltă.

flori de ciresCopacii sunt plantați de o parte și de alta, creând un culoar pe sub care poți să mergi și să te minunezi. În dimineața mea fără soare, grădina era pustie, doar păsările își disputau teritoriul și își cereau cu încăpățânare dreptul asupra vreunui copac. Orașul părea undeva departe, zgomotul mașinilor fusese înlocuit de cântecul păsărilor, de triluri și glasuri mai ascuțite, care mai plângărețe, care mai certărețe, care mai melodioase. Domnea o armonie în acest fel simplu de a asculta natura, nimic nu era prea stident, iar crengile se plecau ușor la adierea vântului tremurându-și podoaba prețioasă, parcă cu grijă să nu-și rupă vreo floare abia îmbobocită. Încă mai erau cateva îmbobocite, așa că vremea lor nu s-a dus.

Înapoi la urban

Cu această imagine vie a naturii m-am reîntors la urban și am pornit pe străduțele asfaltate, cu case mărișoare aflate în zona de nord a orașului. M-am oprit să beau o cafea bună la #Steam, cafenea pe care o zărisem în alte ocazii, dar unde nu poposisem niciodată. Atmosfera caldă creată de băieții glumeți de dincolo de tsteamejgheaua cu căni, cești, lingurițe și alte ustensile pentru cafea mi-au încălzit un zâmbet pe buze și mâinile înghețate. Gustul amărui și ușor acid al cafelei de Brazilie m-a trezit de-a binelea. Numai bine să observ mai atent decorul simplu și clienții cafenelei: doi prieteni discutând, o doamnă cu un laptop pe genunchi lucrând alături, o mamă cu un copil cu ochi curioși intrând pe ușa cafenelei – se vedea ca-s de-ai casei după degajarea cu care își comanda cafea, după fețișoara copilului obișnuit cu ceea ce vede. La plecarea mea unii clienți părăsiseră deja cafeneaua, alții le luaseră locul. Sosește un domn cu un golden retriever maroniu dornic de atenție și mângâiere. Câinele, nu stăpânul.  🤣 Se gudura pe lângă noi, femeile, cu mâinile întinse să îi netezim blănița ușor cârlionțată și aspră.

Era vremea să plec, cu o inimă ușoară și amintirea unei dimineți mohorâte, dar minunate. După surpriza colegelor de muncă la auzul existenței unei grădini japoneze în București realizez că locul este puțin cunoscut și nu mulți se bucură de ceea ce are de oferit. Bucurați-vă!

Mulțumesc, Marian, pentru că ai aduc atâta voie bună cu o recomandare potrivită!

Notă: Articolul a fost redactat în grădina Cișmigiu, sub ramurile unui copac, pe marginea apei, cu intenția de a invita și a inspira și alți bucureșteni să treacă porțile grădinii japoneze din Herăstrău. Cu siguranță numărul crescut de vizitatori va atrage atenția asupra ei și poate vor răsări și altele asemenea în București, iar aceasta ar putea fi reamenajată pentru a primi un număr crescut de admiratori ai frumosului.

Mai de Vamă

Festivalul Macilor

Mai de VamaO fotografie cât o mie de cuvinte. 7 aprilie 2016 mă surprindea la malul mării, cu aerul sărat, cu muzica valurilor și glasurile pescărușilor în urechi, cu un vânticel primăvăratic și năzbâtios în părul răvășit. Albastrul ochilor se lovea și se minuna de infinitele nuanțe de albastru și azur ale mării din Vama Veche: turcoaz, albastru tare, bleumarin, liliachiul cerului, albastru pal, baby blue cu bule mici și mărunte revărsate pe nisipul plin de scoici al țărmului încă nepregătit pentru sezonul estival.

Marea m-a atras și m-a încântat de fiecare dată când am revăzut-o și, de câțiva ani, am prins obiceiul bun, după gustul meu, de a o vizita în extra-sezon. Merg după iernile lungi de București gri și după verile dogoritoare, când orașul se încinge și te încinge.

P1010780Vama de Mai am descoperit-o pur întâmplător acum câțiva ani, 4 să tot fie, când am decis cu o prietenă să o vedem într-o altă lună decât obișnuitele iulie-august. M-a fermecat! Atâta feerie și poezie nu-mi fusese dat să văd la malul mării în expedițiile mele în lunile de vară. Ce m-a surprins cel mai mult a fost decorul simplu, câmpenesc, oarecum, creat de maci. Primele zile de mai, chiar și finalul de aprilie, reprezintă sezonul macilor. Înfloresc gingaș și imperfect pe câmpuri și pe malurile surpate, bătute de vânt și soare de la Marea Neagră. Își ridică timid tulpina subțire, poroasă, în soare și lasă la vedere o fustiță boțită și firavă ce tremură la fiecare adiere ușoară de vânt. Se deschid maiestuos și lasă privitorul să-i admire miezul negru ca un nas umed de câine. Fustițele roșii punctate cu negru flutură peste tot precum fustele de țigănci încinse în joc. Flutură și își spun povestea cui or vrea să le asculte: fluturilor, gărgărițelor și insectelor înaripate. Flutură a uitare și a visare și te transportă parcă în alte vremuri, alte timpuri, cu răbdare și poezie.

P1010781Întinzi pătura pe nisipul încă ud de ploi și valuri, doar ușor zvântat, privești cerul cu nori fugăriți de vânt, marea ce se întinde până dincolo de orizont, înclini capul pe spate și vezi malul spart brodat cu maci mari și mici fluturându-ți bun venit în vârful buzelor coapte, roșii. Te relaxezi complet și asculți doar muzica valurilor, întreruptă de un răsfoit de foi agitate de vânt, de zumzetul tractorului ce nivelează plaja, de strigătul singuratic al pescărușilor.

Sunt locuri pe care le mai văzusem și cu alte ocazii, dar niciodată cu acești ochi minunați de priveliște. Imaginea aceea a macilor fluturând a nepăsare am infuzat-o și am cuprins-o în ființa mea. E cu mine mereu, iar când luna mai bate la ușă gândul îmi fuge la Mai de Vamă.

Notă: Articolul l-am scris într-o zi cu poaie și soare timid în grădina Cișmigiu, pe 7 aprilie, pe caietul meu cu dungi colorate, din dorința de a retrăi acele momente și de a zugrăvi în cuvinte o imagine care mă animă ori de câte ori o revăd cu ochii minții. Călătoriile te fac să te simți mai bogat fără să deții bunuri, mai împlinit fără să fi realizat ceva considerabil. Călătoriile te educă și îți cultivă gustul de frumos.

Oamenii sunt ca vinul

Stau în pat și e cald, pilota de puf creează o atmosferă așa plăcută încât cu greu poate fi cuprinsă în cuvinte, trebuie simțită…sunt între vis și realitate…mă dezmeticesc și-mi amintesc clar visul din zori…Clar, pentru că tâlcul cuvintelor l-am prins exact când am iesit din starea de visare și am devenit deodată conștientă de mine…

wine5Eram cu EA, prietena mea din copilărie, sufletul meu drag, care mă călăuzește prin toate călătoriile vieții și pe care o regăsesc mereu pe orice cărare decid să o apuc…oooo…și eu mă plictisesc repede de cărări bătute deja de mine și o apuc mereu și mereu pe alte drumuri, doar pentru frumusețea peisajului…EA era acolo cu mine…Bianca, numele ei înseamnă puritate și a știut mereu să dea claritate și puritate situațiilor din viața mea. Era acolo în vis și mi-a spus: Ileana, oamenii sunt ca vinul! Eu am rămas nedumerită…Ca vinul? Ce vrei să spui? Cum adică oamenii sunt ca vinul? Aproape m-am trezit, mi-am simțit corpul molatic în plapuma pufoasă și-mi doream să mai rămân în vis, să pătrund sensul cuvintelor și atunci am înțeles…Oamenii sunt ca vinul…Vinul când se învechește este mai bun, mai savuros, mai parfumat și mai pătrunzător. Continue reading

Recunoștință

Raze de lumină…corpul mi-l simt cald și greoi în pătura pufoasă…bucurie…cine sunt, Ileana Cosânzeana, încep să mă trezesc…de câteva luni o am în minte limede: surâzătoare,ileana_luci blondină, cu ochii galeși, albaștri, acum se dezmeticește din visare și constată că este ea…La mulți ani, Ileana! Astăzi este ziua ta, la mulți ani, bucurie! Astazi ne simțim bine…nu știu…am să-mi dau voie să mă simt cum mi-o veni, dar acum sunt veselă, este ziua mea. Hai să ne mai răsfățăm cu un pic de moțăială, telefonul bate toba – alarma mea de dimineață – câțiva cunoscuți au fost deja înștiințați de măreața zi din viața mea și s-au grăbit să-mi ureze căldurosul la mulți ani. Recunosc mă simt bine în pielea mea când mi se arată așa recunoaștere și gânduri bune flutură în vânt. Hai să ne îmbrăcăm și să mâncâm ceva, îmi zic. Rochița roșie e pregătită, mă va energiza și-mi va da încrederea de care am nevoie astăzi. Iubesc zilele mele de naștere, dar de aceasta am fost de-a dreptul terifiată…a sunat ca un gong…30 de ani, se spune ca-s frumoși și aduc plinătate, înțelepciune și încununează cu și mai multă frumusețe și voluptate o femeie, dar fetița speriată este de-a dreptul îngrozită. 30 de ani! Ei, hai îi spune femeia: vor fi la fel de frumoși, chiar mai frumoși decât anii 20, ai încredere, dă-mi mâna și hai să pășim cu încredere. Rochița deja mă transpune într-o altă lume, sandalele negre și hai la drum. Continue reading

30 la 30

1. Petrece și sărbătorește mai des, ciocnește un pahar cu vin, ascultă o glumă sau muzică bună, citește un banc

vin2. Odihnește-te după o zi încărcată, fă o baie caldă sau un duș fierbinte, povestește cu un prieten sau, pur și simplu, fă ceva plăcut ție, chiar și statul e o opține după o zi în care ai facut mereu câte ceva

3. Ai încredere în tine și în capacitatea ta de a da o întorsătură favorabilă vieții, chiar dacă situația în care te afli este mai puțin plăcută. Gândește-te la situații trecute când lucrurile s-au aranjat frumos și ai fost mereu susținut în timp ce-ți călăuzeai pașii spre desăvârșire

4. Uită-te cu îngăduință la greșelile din trecut, învață lecția ce ți-a scăpat atunci și mergi mai departe

5. Cultivă prietenii și acordă timp relațiilor importante din viata ta

6. Când ți se îngustează perspectiva, ia o pauza, respiră, respiră, respiră…revino asupra chestiunii care te preocupă când ești pregătit Continue reading